MANASTIREA COZIA este situata pe raza orasului Calimanesti, in partea de nord a lui, ctitorie a domnitorului Mircea cel Batran.
 Biserica mare, cu hramul "Sfanta Treime", a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba, adusa de la Albestii Muscelului intre anii 1387-1391, de catre Mircea cel Batran.
     A fost sfintita la 18 mai 1388, iar zugravirea interiorului s-a facut intre anii 1390-1391. A fost restaurata in anul 1517, in vremea lui Neagoe Voievod cand s-a facut si fantana din partea de vest a bisericii, care-i poarta numele.
 Intre anii 1706-1707, Constantin Brancoveanu adauga pridvorul, cu frumoasele coloane din piatra sculptate in spirala.
 Turcii au pradat-o de fiecare data cand au trecut Dunarea, iar mai tarziu si soldatii austrieci, in timpul ocupatiei din 1718-1739. In anul 1821, in spatele zidurilor manastirii s-au adapostit si eteristii lui Alexandru Ipsilanti, dupa infrangerea de la Dragasani. Tot aici si-au gasit adapost o parte din revolutionarii de la 1848. Intre anii 1849-187, Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei darama o parte din chiliile din partea de vest si construiesc doua pavilioane pentru resedinte de vara. In timpul primului razboi mondial, i se fura odoarele si cartile, profanandu-se pentru jaf si cripta lui Mircea. In anul 1938, Comisia Monumentelor Istorice aseaza o noua placa peste mormantul Voievodului Mircea. Alaturi de mormantul lui Mircea cel Batran se afla si cel al Teodorei, mama lui Mihai Viteazu (calugarita Teofana - dupa moartea marelui voievod).
 Manastirea Cozia, cel mai important monument istoric al judetului Valcea, este unul din cele mai vechi monumente de arhitectura din Romania. A fost zidita din temelie de catre Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti (1386-1418), intre anii 1386-1388, zugravirea terminandu-se intre anii 1390-1391. Numele de Cozia i s-a dat dupa Muntele Cozia, din stanga Oltului, la poalele caruia este asezata.
 In veacurile care s-au scurs, intreaga asezare a suferit stricaciuni cauzate atat de vechime, dar mai ales de vremurile de restriste, cand unii cotropitori vremelnici au calcat pe aceste locuri. Toate insa s-au dres si s-au restaurat cu multa staruinta.
 Manastirea Cornetu
 Fost schit de calugari, azi Manastirea Cornetu cu hramul "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul" este amplasata pe soseaua Rm.Valcea–Sibiu, la cca 50 km nord de Rm. Valcea, in satul Calinesti, oras Brezoi, la 2 km de gara Cornetu, pe liniade cale ferata Rm.Valcea–Sibiu.
 A fost ctitorit de vornicul Mares Bajescu si sotia sa Maria, in anul 1666. Altarul a fost pictat in 1741. In 1808 a fost distrus de un incendiu, fiind refacut si zugravit in 1835. In anul 1898 s-a construit calea ferata si tunelul care trece pe sub portile din fata bisericii, fiind necesara demolarea chiliilor. Din vechile cladiri a ramas numai un foisor, zidurile si turnul de aparare de la nord si est de biserica. Cupola si o parte din altar au fost daramate in 1916-1918 si refacute intre anii 1923-1925. Ultima restaurare a acestui monument istoric s-a facut in anul 1960 de catre Directia Monumentelor Istorice. Pictura este lucrata in fresca, altarul fiind pictat in 1761 de pictorii Radu, Mihail si Iordache, iar naosul si pronaosul in 1835 de staretul Irinarh.
 Biserica este inalta, cu ziduri foarte groase din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos; are doua turle, una pe naos si a doua pe pronaos. Zidurile exterioare au alternanta de tencuiala si caramida aparenta. De jur imprejur se afla un brau inflorat prin vopsele.
 Manastirea Turnu
 La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se inalta silueta zvelta a manastirii de calugari Turnu, situata la 600 m de statia de cale ferata cu acelasi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihastrii, chilii sapate in stanca, dintre care unele se mai pastreaza si astazi.
 Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702. Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale. Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul ”Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.
 Biserica noua, numita si Biserica cea mare, a fost ridicata intre anii 1897-1901, de insusi Gherasim Timus, avand hramul ”Schimbarea la Fata”. Aceasta are forma patrata, etajata, cu doua nivele, parter si etaj, la fiecare nivel fiind o biserica in care se tine slujba separat, de alt preot. Are o cupola centrala, cu acces pe scarile exterioare construite recent pe fatada de sud, dinspre lacul din apropiere.
 Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Vietuitorii de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.
 In apropierea acestui vechi asezamant monastic se pastreaza si astazi unele vestigii istorice renumite cum ar fi : castrul roman ”Arutela”, stanca de piatra numita ”Masa lui Traian” si baile termale de la Bivolari – pe malul stang al Oltului.